A fost odata...asa ne amintim cu totii de carti, adica de...cele mai frumoase carti, de cartile care ne faceau sa visam, de cartile care ne-au facut sa ne cream eroi si eroine, de cartile in care vedeam curaj, bunatate, binele invingand raul, de cartile in care obstacolele erau depasite cu incredere, de carti care aveau final fericit. Ne-am ales personaje preferate, exemple de urmat. Am visat sa ajungem ca ele. De ce oare? Pentru ca, copii fiind, stiam sa savuram fiecare intamplare. In fata noastra, in interiorul si in mintea noastra, povestile deveneau vii.
Asa ca pentru mine, in continuare cartile au ramas o lume aparte, o lume vie, in care scriitorul a pus o parte din el insusi: fie din trairile sale personale, fie din imaginatia sa, fie din dorintele sale. Sigur ca, in functie de fiecare om in parte, acestea sunt mai mult sau mai putin frumoase si luminoase. Si...sa excludem pe cei ale caror carti nu transmit nimic, tocmai pentru ca, sunt facute nu pentru a comunica ceva, ci din dorinta de a castiga doar venit. Acestea...se simt...trec repede...cum se spune. Cartile bune raman...in suflet...Iti aduc ceva util sau...te fac sa traiesti alaturi de personaje. Le indragesti. Nu conteaza genul...pentru ca, fiind diferiti, fiecare preferam un anumit gen, dar...multi iubitori de aceasta lume a cartilor...indragim mai multe genuri.
Sigur ca, nu e necesar ca cineva sa citeasca, nu inseamna ca e mai sus decat altii, fiecare are o anumita pasiune sau mai multe, dar...pentru ca e vorba despre...calatoria mea prin lumi...nu pot sa nu vorbesc, din suflet, despre aceasta lume a mea...lumea cartilor.
Imi amintesc ca, aveam diferite carti cu desene cand eram micuta, atat de mult ma fascinau, incat decupam uneori figurinele, crezand ca astfel ele pot deveni vii. Acum zambesc...eram un copil...Dar un copil pentru care...totul avea viata! Un copil care credea in povesti, pentru el povestile erau reale...si care a devenit un adult caruia...acele povesti...ii sunt si acum reper.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu